СтаВл Зосимов Премудрословски - Detettivu Crazy. Detettivu divertente
- Название:Detettivu Crazy. Detettivu divertente
- Автор:
- Жанр:
- Издательство:неизвестно
- Год:неизвестен
- ISBN:9785449802347
- Рейтинг:
- Избранное:Добавить в избранное
-
Отзывы:
-
Ваша оценка:
СтаВл Зосимов Премудрословски - Detettivu Crazy. Detettivu divertente краткое содержание
Detettivu Crazy. Detettivu divertente - читать онлайн бесплатно ознакомительный отрывок
Интервал:
Закладка:
– Manghjerè? – hà dumandatu mezza, – è ùn cascà micca nantu à u tavulinu, l’aghju sguassata dinò.
– Aghju da colazione quì!
– Cosa significa QUI? Sò una cameriera o qualcosa? Andate in cucina è manghjate cum’è tutti l’altri. Ùn portaraghju micca.
– Mi vogliu piacè, ma Marshall duveria chjamà mi.
– Mariscalhje? A mi diceraghju. Allora aspettate. U figliolu purtà avà ciò chì ferma. E scappate da u tavulinu, Sherlock Holmes… Hahaha … – si ridì è entre in a seconda mità di a capanna.
A porta di a strada di u frontale s’inchiusò, è u capizale Incephalopath apparsu in a porta.
– Puderaghju un cartucciu?
– Venite è pusate… Avemu un affare… Dumani andemu à San Petruburgu. – Ottila si alzò, si vultò è si pusò nantu à una sedia.
– Perchè?
– U monumentu arrubatu à u nasu di Gogol cercà.
– Aaaaa … – L’encefalopatu hà intrutu è si pusò in una sedia per i subordinati è i visitatori, dopu avè ghjittatu un pede nantu à un pede. – Mi tengu in mente, Bos…
APULAZI 2
Harutun Karapetovich pareva sottumessu è longu. A faccia era tipica caucasiana. I capelli sò grisgi, longhi finu à e spalle, ancu com’è paglia. Nantu à Tiechka ci era una solida calvizia guadagnata da i travaglii precedenti cum’è cunsigliu à i travagliadori invitati. Precedentemente, hà travagliatu come cattler, dopu à dece anni in prigiò, cum’è prigiuneru puliticu. L’anecdota hà dettu di Lenin, capu di u proletariatu, è ancu di u porcu, à l’auditore in u cunsigliu di u paese, è a trona. Lenin avaria riagitu più faciule, solu ridutu, ma l’autorità lucali allora – no. Ma era in l’era post Sovietica. È dunque, cù a scumparsa di u sistema sovieticu, a storia criminali hè ancu sparita. È statu riabilitatu è datu benefici di gas. Ma cù a so ritirata, vulia esse utile à a sucietà, è tandu a moglia di u novu polizia di u distrettu hà attiratu cù l’ochji turchinu è… u restu hè HACK… Allora, pensu, ùn ghjurandu… Dunque, andò à a capuralle à à l’uffiziale di a pulizzia di u distrittu, è u rangu rimane da u serviziu di l’armata.
Li piacia u detective inglese Poirot è per quessa fumava una pipa cum’è Holmes, solu li hà cunfunditu. Posava un cappellu è un mustacciu, cum’è quelli di Elkyl, solu Georgianu. Ancu un canna hà compru una simile è una cuda di travagliu da i travagliadori à u Mariinsky Opera and Ballet Theatre per una scatula di luna lunaria. I scarpi sò stati fatti à l’ordine da un vicinu chì servia da scarpero in a zona. Ancu li sbattò cù e pins è quandu caminava, in particulare annantu à l’asfalt, hà clicatu cum’è un cavallu o una picciotta di Broadway. U so nasu era cum’è quellu di un aguila, è i so ochji grossi eranu cum’è quellu di una lemura.
«Allora», disse Ottila, è si pusò nantu à una sedia speciale. Izya lampò a porta è intrì in l’uffiziu. Nantu à un tavulinu purtava uva frittu fritte cù u pesciu è u so preferitu u zuccheru di l’agliu spremutu. – vai in modu più veloce, altrimente u pitone hè digià rossu.
– Fuuuu! – Incefalopatu grimacatu, – cumu si beie? Pudete rilassate…
– Chì capisci in gourmet exquisite? Ùn beie micca. Personalmente mi piace. -ulk.. – pigliò un sipottu di Ottila è.., – Uhhh, – l’arricchò à u latu. Suscitò è corse à l’angulu luntanu di l’uffiziu. Un saccu di tuberi in forma di nebbia lasciavanu a gola di u locu è istantaneamente, cum’è un lacrime, inundò tutta a stanza. Arutuna era pigliatu cun un spasme astmaticu è quand’ellu si cacciava, ùn era micca sappiutu di sapè.
– Serà vergogna o qualcosa?! Sò adatta per i vostri babbi.
– O forsi una mamma? – Ottila speria l’ova scramblata è, cù una bocca, scuppiata u biscottu, rigurosamente abbattuta: – ognunu hà u so gustu, disse l’Indù, falendu da a scimmia è asciugandu u cazzu cù una foglia di banana. Vulete un ochju?
– Ah! Scusate, patrone, aghju scurdatu di qualcosa … – Arutun Karapetovich era imbarazzatu è si pusò nantu à una sedia.
Di colpu, una porta d’ingressu di a strada si stracciò è una vechja di circa cent’anni d’anni era entrata in l’uffiziu.
– Quale ùn hà micca chjusu a porta??? Sò occupatu, nanna!!! – Bug Klop è soffratu…
A moglia si sintì a toscia è corse à ellu cun una foglia è una penna, per chì ellu scrivia una vuluntà. Ma videndu a so inutilità, sbatte è schjoppò u maritu nantu à spalle omosse. Ottila hà sfracciatu e sbattuleghja u fogliu.
– Uh, Harutun, un vechju cartilaggiu, perchè ùn avete micca chjusu a porta daretu à voi quandu site ghjuntu? È voi, minnò, escite, avemu una riunione.
– Cume? dumandò a nanna sorda.
– Gruntò! venite dopu à u pranzu!! – disse Klop forte.
– Mangia, manghja, dolce cù un marigold… Aspettaghju. – a nanna sunniava è si girottò, postu chì ùn ci era più sedie, è ùn era costumente à lascià andà quì, è nimu di u publicu ùn li venia in mente.
– Chì tipu di pranzu? Eh? Aghju colazione… E dopu à l’agenda: travaglià cù subordinati. – Ottila ondulò a manu è, tenendu una cucchiara cù un pezzu d’ova, tirò a contusione direttamente à l’ochju di Harutun, – è tù? – saltò à una sedia, – micca gratificante mediocrità, – poi saltò à u tavulinu, – pudete solu manghjà lunetta, è si batte in faccia. Ùn sò micca andatu cum’è un coyote.. – è cum’è un acrobata, usendu un somersault, aghju saltatu da u tavulinu à u pianu, è pusendu cun voi.. Scrivite una dichjarazione è un puntu!
– Chì dichjarazione? Chì vuci? «Isolde Fifovna l’ha interrottu cù un chiancinu di King Kong.»
– Ah? – u nanu hà cuminciatu cù un principiu.
– Chì ci urli? – hà dumandatu più tranquillamente è tranquillamente, – ùn a vedi, stava dorme dapoi assai tempu.
– Allora, eccu, avà, una sera? Incifalatus, scacciate stu pensionatu – Ottila si ritruvò in una borsa è si ne acchianò annantu à una sedia per cena più.
– Sò un Incefalopatu, un patrone, micca Incifalatu. – currettu u Corporal è andò à a vechja dorme. U leggeru l’abbicinò cù un canna, cum’è Poirot o Watson. – Caru, alle? – si vultò à u Patru, chì era digià assittatu à a tavula è à un campu.
– Boss, ella, à mè, sbuchjò.
– Cosa? U colpu à u colpu.
– Ben,. Ùn respira micca. Hè morta. – torna cun timore in a so voce disse Harutun. I so labbra sbuchjavanu. S’hè imaginatu chì a sorte stessa li aspetta. Harutun hà chianciatu.
Ottila si congelò cun una bocca di cibo. Guardò a so moglia è dumandò:
– Zhinka, andate à verificallu.
Fifovna hè ghjuntu è hà risuscitatu a vechja da u collu. I pedi si sò ghjunti da u pianu, è i ghjinochji ùn si ne allinzanu micca. S’era cullata è pusò u cadaveru cum’è un vasu davanti à una mugna, stupendu cù a bocca piena di uova masticate, u so maritu.
– Vede per tè, schmuck, hè mortu o micca?! – è era à l’abbandunà. – Eh, Zhinka. Risponderete per u Zhinka. ella murmurata…
– Purtatela u tavulinu, vi ne pariate!!! Sò… veramente, o chì? Sò u capu quì, è u capu, è tù?…
– Ben, hà cuminciatu di novu. – murmurò a tavola Intsefalopata.
– È avete aduprà u fondu Ottila Aligadzhievich Klop for free! – i frambuli da a bocca si sò lampati fora, – E in generale… pah, merda, – hà sbulicatu tuttu u cuntenutu da a bocca è urlava, prima di cullà à u tavulinu. «Tu sia una cria quì.» Avete?
– Iè, signore. -Donald Isoldushka è hà ghjinoratu. U so capu era lavatu cù u capu di u so maritu chì stava à tavula. È a dimensione di i so capi simpricimenti impressiunà ogni pessimista: U so capu era cinque volte più grande da ellu.
– Va, heh, heh, heh, pardunami, piglia sta nanna da a porta di u portico. No, megliu alluntanassi da a capanna. Ghjè a matina è qualchissia a truverà.
A moglia pigliò u cadavere è u purtò induve u pruprietariu hà urdinatu. Dopu tuttu, hà travagliatu ancu in supportu, in quantu tecnicu tecnicu, cunsigliu è segretariu-referentu à u gradu di matte senior. Un minutu dopu torna è caminava, andendu à u tavulinu.
– L’aghju gittata sopra a fascia.
– Sò un stupidu o qualcosa? Questu hè un veteranu di a pianta. True, seduta. In cortu – u bum.
– Si manghja. – a moglia hà cullatu u pratu.
– ùn vogliu micca. Duverebbe messu in u mo piattu. Chì tippu di manghjà? Pigliate è lascia à i zitelli à manghjà. Ùn dicete micca solu ciò chì aghju manghjatu. È dopu si disprezzanu.
– Hè vera, sì avete una puttana da a bocca. Avete bisognu di spazzolà i vostri denti quandu avete puliti l’ultimu centu anni fà? – a moglia hà cullatu i piatti da u tavulinu è andò in a mità residenziale di a capanna.
– Calma, donna! Chì capisci in l’odori? Vale, – aghju scacciatu a manga cun sfracellate è gocce da u tavulu. – Chì vulia dì. Eh?.. Dunque, appruntate à andà à Petru.
– Perchè?
– Oh, cullega, avemu una nova impresa seria. Primu è ultimu!
– Seremu trasferiti à San Petruburgu? – Harutun si ne tirava i capelli da a so narice, era felice è si batte un bastone.
– No, pigliate più frescu. Circhendu una materia seria, è ùn ne ne poke intornu à i capeddi, à a ricerca di pollastri è toru persi. È dopu, quandu u truvamu, saramu trasmessi più altu…
– Induva hè in celu?
– Mudelo, ùn ci hè micca cità in u celu, À l’America.
– E chì averemu da circà? Cosa ci hè da truvà per mandassi in America?
– Cerchemu u nasu…
– Quale nasu? – Harutun ùn hà capitu.
Ottila si ne acchianò à u tavulinu è si ne andò à l’altra parte, più vicinu à u Corporal. S’assettò è hà tracciatu i peri, si chjachjavanu cun elli.
– Nè, in pocu.. – hà cuminciatu à meza voce.
– E cosa, in un sussurru allora?
– Nerd, cumpetizione. Questu casu pò esse purtatu da i Fed.
– Ahhh! Aghju realizatu u cartuccia.
– Allora allora, a manica. Eh, cool! Sò «un cartuccia», è sì un «manica». È u cartuccia hè messu in a manica. Hahaha Hè divertente
– Innò. Mettenu una bala in u cartuccia.
– Chì, intelligente? È sapete chì in u nostru paese tutti sò intelligenti – poveri è poveri. Vulete fà una sfarenza? Allora ascolta, ùn ti spieghere micca duie volte. Un locu santu ùn hè mai viotu. È u to locu, micca solu u Santu.. Sapete quanti disoccupati in u nostru paese volenu fodassi per piglià u vostru postu liberu?
Harutun hà scuzzulatu l’ochji di paura è sparghje lacrime di senilità.
– Scusate, ùn ci hè inseritu una cartulina, ma micca un proiettile ma una cartuccia.
– Ben, allora sentite, quantu, vi spiegherà micca: Eeee… l’avete lettu Gogol?
– Beva un magnate.
– Mi stai muzzulendu?
– Era l’umore. Aghju vistu i filmi cù a so participazione.
– Hè bè. Avete vistu un filmu nantu à NOS?
– À quale nasu?
– Bon, micca per u vostru? … – Ottila saltò da u tavulinu, – Umore ancu di novu?
– Mnn, iè! – u vechju si alzò à l’attenzione. Ottila si mirò in u caprettu di u corpu è, cù l’occhi ingombranti, alzò a testa, arrimendu a testa à a punta è vide solu un plexu addurmintatu.
– Siate cazzo!! urliò. U corporale si pusò in una pusizione di partenza.
– Mi ricordu. U cartuccia… eccu induve l’omu hà persu u nasu…
– Ricordati?
– Hè vera!!
– Allora l’avemu da circà. Iddu stessu … – È Ottila fece cascà un dittu à u tettu. – m’hà dumandatu una meza ghjurnata. Ellu hà assai dumandatu chì mi stessi personalmente ripiglià sta materia. Per parlà, hà pigliatu u cuntrollu persunale.
Читать дальшеИнтервал:
Закладка: