СтаВл Зосимов Премудрословски - Detettivu Crazy. Detettivu divertente
- Название:Detettivu Crazy. Detettivu divertente
- Автор:
- Жанр:
- Издательство:неизвестно
- Год:неизвестен
- ISBN:9785449802347
- Рейтинг:
- Избранное:Добавить в избранное
-
Отзывы:
-
Ваша оценка:
СтаВл Зосимов Премудрословски - Detettivu Crazy. Detettivu divertente краткое содержание
Detettivu Crazy. Detettivu divertente - читать онлайн бесплатно ознакомительный отрывок
Интервал:
Закладка:
– Diu?
– No, stolte, mariscale. Nuuu, u nostru diiu. Hà dettu chì ùn ci hè nimu chì vale … – Ottila hà saltatu finu à i ghjinochji, stendu sottumessu è hà pigliatu u cuntrollu di a situazione.
– È cumu l’avemu da circà per ellu. Questa hè una storia?! D’altronde, sò morti.
– Quale sò?
– Ben, questi, i caratteri principali sò morti longu fà… è Gogol hè u tistimone principale, u stessu… bè, mortu.?! Questu ùn hè micca umorismu… Ahhh?
– Mudè. – L’errore saltò da u ritornu di Incephalopath. – Cerchemu un munimentu nantu à un tavulinu di cobre chì hè statu arrubatu. Sia abitanti o cacciatori. Tuttu u listessu, un monumentu à NOSU, è forse… antichità.!?
– È quale ferà stà quì?
– Isolde è Izzy per u principale.
– Hè sempre chjucu?
– Nunda di picculu, aghju digià cunnisciutu una donna in i so anni.
– Per quessa, ùn hè micca necessariu assai di mente: mette, spazzà è andò…
– Cumu sapè, cumu sapè…
– No, patrone, puderia stà, u mo core hè debule…
– Nunda, quì in San Petesburgo respirate gasi è facilità.
Harutun vole ancu dì qualcosa per stà cù a moglia di Klop, ma si fece penserà è fighjò a cuda scallata nantu à u ghjinochju è cù u polzu appressu l’insectu à u materiale di u so pantaloni.
– Chì vuleva sbattà? – sarcasticamente, stuzzicando l’ochji, dumandò Ottila.
– Ùn aghju micca soldi o medicina.
– Ben, questu hè solvable. Tuttu u pagamentu di u budget. Si trova u nasu.
– E se ùn a truvamu?
– E se no truvamu, allora tutti i costi seranu dedotti… da voi.
– Cumu?
– È cusì. Sè ancu dumande stupidu, pudete perde u vostru travagliu. Avete?
– Hè vera, capitu. Quandu andemu?
– Domanda stupida. Duvemu esse quì. Andemu avà!
– È chì hè cusì prestu? Ùn aghju micca imballatu a mo valigia?
– Ci vole à manteneu sempre pronta. Sapete induve ricevete un travagliu… Per via, a listessa cosa…
– Cosa?
– Ùn aghju micca imballatu a mo valisa. Iè, ùn avemu micca bisognu di elli. A l’arrivu, comprate ciò chì avete bisognu. Aghju una carta bancaria.
– È s’ellu ùn ci hè abbastanza soldi?
– Ellu tirarà. – è di novu u polizia di u distrittu chjucò un dito à u tettu è in u stile pigguinu hà saltatu, cù l’aiutu di una somma, nantu à u tavulinu, agitendu un pede davanti à u nasu di u cullega. S’hè andatu pè i pedi è traversò u tavulinu à pedi in a direzzione da Arutun à a so catedra. Lacrimi è dirigutu à l’uscita.
– Chì stai pusatu? andemu! – è ondulò a so manu, – è, cume a longu di San Petruburgu, sbarcò a Terra…
Lasciavanu u corpu forte, lascendu solu una nota in gesso nantu à a porta:
«Ùn vi preoccupate. Abbandunamu un incarcu urgente à San Petruburgu. Ti stai in locu di Incephalate è Izya – invece di mè.. Me!»
È in fondu hè l’aghjunzione in una altra scrittura:
«Scusate, Pupsik, mi ne tornerete cum’è devu! Mentre a vostra Flea cammina. Aspetta mi è tornerai. Forse unu…»
Izya hà lettu a nota è, scrivendu in u fogliu in a scrittura di u so babbu è Intsefalopat, u nascìu in a so tasca è sguassò l’iscrizione da a porta.
– Mà, vechja caprina, tu ti riesci. – Aghju pigliatu u mo telefonu mobile è mandatu SMS à u mio babbu. Dopu entre in a casa è dà a nota à a so mamma. Idda si leghje e hà spazzatu a mani.
Chì lasciassi cavalcà. Sustituìmu. È micca una parolla nantu à a cuntinuazione di u babbu. Avete?
– Naturalmente, mamma, capiscu… È pigliemu u porcu da u capu, ah? suggerì.
– Chì stai? Avemu da fà tuttu secondu a cartula è a ghjustizia.
– È mi gridò in giustizia?
– Hè u direttore. Ellu sà megliu. È ellu stessu serà ghjustificatu davanti à Diu.
– Hè quellu chì si stà à u muru in l’uffiziu?
– Quasi. Ci hè impiccatu Iron Felix, u so deputatu. Vale, andate à fà i vostri travagli.
– aghju. Mamma, possu andà à caminà annantu à u fiume?
– Vai, ma ricordate, cucciolo: affucà, ùn vultate micca in casa. Ti uccideraghju… Aiu?
– Iè. – gridò Izzy è sparì daretu à a porta…
3 APULAZ
– No, patrone, puderia stà, u mo core hè debule…
– Nunda, quì in San Petesburgo respirate gasi è facilità.
Harutun vole ancu dì qualcosa per stà cù a moglia di Klop, ma si fece penserà è fighjò a cuda scallata nantu à u ghjinochju è cù u polzu appressu l’insectu à u materiale di u so pantaloni.
– Chì vuleva sbattà? – sarcasticamente, stuzzicando l’ochji, dumandò Ottila.
– Ùn aghju micca soldi o medicina.
– Ben, questu hè solvable. Tuttu u pagamentu di u budget. Si trova u nasu.
– E se ùn a truvamu?
– E se no truvamu, allora tutti i costi seranu dedotti… da voi.
– Cumu?
– È cusì. Sè ancu dumande stupidu, pudete perde u vostru travagliu. Avete?
– Hè vera, capitu. Quandu andemu?
– Domanda stupida. Duvemu esse quì. Andemu avà!
– È chì hè cusì prestu? Ùn aghju micca imballatu a mo valigia?
– Ci vole à manteneu sempre pronta. Sapete induve ricevete un travagliu… Per via, a listessa cosa…
– Cosa?
– Ùn aghju micca imballatu a mo valisa. Iè, ùn avemu micca bisognu di elli. A l’arrivu, comprate ciò chì avete bisognu. Aghju una carta bancaria.
– È s’ellu ùn ci hè abbastanza soldi?
– Ellu tirarà. – è di novu u polizia di u distrittu chjucò un dito à u tettu è in u stile pigguinu hà saltatu, cù l’aiutu di una somma, nantu à u tavulinu, agitendu un pede davanti à u nasu di u cullega. S’hè andatu pè i pedi è traversò u tavulinu à pedi in a direzzione da Arutun à a so catedra. Lacrimi è dirigutu à l’uscita.
– Perchè stai seduta? andemu! – è ondulò a so manu, – è, cume a longu di San Petruburgu, sbarcò a Terra…
Lasciavanu u corpu forte, lascendu solu una nota in gesso nantu à a porta:
«Ùn vi preoccupate. Abbandunamu un incarcu urgente à San Petruburgu. Ti stai in locu di Incephalate è Izya – invece di mè.. Me!»
È in fondu hè l’aghjunzione in una altra scrittura:
«Scusate, Pupsik, mi ne tornerete cum’è devu! Mentre a vostra Flea cammina. Aspetta mi è tornerai. Forse unu…»
Izya hà lettu a nota è, scrivendu in u fogliu in a scrittura di u so babbu è Intsefalopat, u nascìu in a so tasca è sguassò l’iscrizione da a porta.
– Mà, vechja caprina, tu ti riesci. – Aghju pigliatu u mo telefonu mobile è mandatu SMS à u mio babbu. Dopu entre in a casa è dà a nota à a so mamma. Idda si leghje e hà spazzatu a mani.
Chì lasciassi cavalcà. Sustituìmu. È micca una parolla nantu à a cuntinuazione di u babbu. Avete?
– Naturalmente, mamma, capiscu… È pigliemu u porcu da u capu, ah? suggerì.
– Chì stai? Avemu da fà tuttu secondu a cartula è a ghjustizia.
– È mi gridò in giustizia?
– Hè u direttore. Ellu sà megliu. È ellu stessu serà ghjustificatu davanti à Diu.
– Hè quellu chì si stà à u muru in l’uffiziu?
– Quasi. Ci hè impiccatu Iron Felix, u so deputatu. Vale, andate à fà i vostri travagli.
– aghju. Mamma, possu andà à caminà annantu à u fiume?
– Vai, ma ricordate, cucciolo: affucà, ùn vultate micca in casa. Ti uccideraghju… Aiu?
– Iè. – gridò Izzy è sparì daretu à a porta…
– Uuh, – u cuntrollu, un urientale di qualchì agricultura colectiva letona, scuzzulò u capu, lasciandu i visitori. – Ùn ci hè micca cuscenza, hè ovvidu chì a faccia ùn hè micca russa, è l’uniforme di u generale tira nantu.
– È ci hè una punizione amministrativa per ella.. – spiegò u sergente Golytko, un urigine di Lviv.
– E eccu u mo passaportu, cù un scempiu, Harutun Karapetovich è li hà purtatu una penta. – Russu. Sò Russu, u mo!
– Cum’è mè, – hà aghjustatu un piattu
– È eiu. – sbulicendu i so ochji, u controller hà aghjuntu.
– Beh, tu stà bè. – U passaportu di a foglie hà pronunziatu u pente, – ancu per un secunnu, – guardatu da u fronte, – sì un artista? – ind’è l’ochji multi-culore, dopu chì ellu hà ridottu u so studiu à l’orechje, – o zufile?
L’ochji di Ottila cacciavanu e si ne nevigliava cum’ellu ciucciu, fighjendu Intsefalopat. U corpu si rossu.
– Ben, stitch, cun quale ti deposite l’allevu, o in a cultura di a casa? – l’attendente hà purtatu u passaportu à Harutun.
– Chì tipu d’artistu sò? Ùn sò micca un assistente full-time di u paesi lucali di u Stream Sokolov, Regione di Leningrad.
– Oh, ognunu, esce da quì. – suggerì u funziunariu.
– Eccu u mo ID.
– Corporal, dici? – u sergente hà scrianzatu a guancia è li mette una semente in bocca. – Eccu, sì liberu, è questu vi vene cun mè.
– Chi significa, «vene cun mè»? – u lettu era indignatu. – Chjamate avà u mo capu? Hà fissatu u to cervellu…
– Chjamate, chjamate quì, in u mo uffiziu, è in principiu vi testeraghju per una ricerca, forsi sì un terrorista cecen o avete scappatu da i vostri parenti. Vai, andemu. u servitore scrutolò è sempricimenti l’abbandunò: sia cù u fustu sia cù u barile, Ottil s’era incaricatu di un fucile d’assaltu in u servitu di guardia ferroviaria. stazione di treni. Ancefalopata u seguitò è ancu vulia andà à fucilà cù u so Ottila, cumu pareva Klop, immediatamente sparì daretu à a colonna è fintava micca di sapè Klop.
– Harutun, chjama l’Isulde, lascia che ellu porti i documenti! – gridò Klop.
«È più veloce», hà aghjustatu u sergente, «altrimenti ùn stà cun noi per assai tempu.»
– È quandu sarà liberatu? dumandò Harutun.
– Cumu stabilisce una persona…
– Trè ghjorni? – hà risatu u vechju.
– O forsi trè anni. – rispunnì l’assistente. – Se ùn ellu ùn resiste micca e autorità. – è lampò a porta da l’internu.
Incephalopata, cù i dita di a manu sinistra, abbracciò u chin sottumessu è, falendu sottu à u nasu, hà decisu di fà a missione, chì li conviendu à ellu è à u so Boss. Era subitu subitu fora di a stazione pè a strada è si fermò immediatamente.
– Induve sò andatu? Harutun si dumandò stessu.
– À Isolde, vi parle. – rispose sarcasticamente una voce interna.
– Allora ùn ci hè soldi? Chì andaraghju in?
– È voi, per favori di u to amatu, rubate, da quì, da quellu omu facciata grassa chì si pusò in un jeep neru.
– Sua, ella li batte a faccia. È micca suppostu, sò un pent?!
E mentre Harutun hà cunsultatu cù a so voce interna, Klop, avendu datu i so dati, hà modestamente sguassatu mentre era seduta in una scimmia.
– Eh bum, bon fart! – hà scusatu u servitore. Ottila s’inchiurò è apre i so ochji ingombrati. Trascinò a bocca è, sentendu una sciacca in bocca, pruvò à cullà a so saliva cù a so lingua, ma ùn ci era micca abbastanza umidità in bocca è ellu dumandò una toilette.
Конец ознакомительного фрагмента.
Текст предоставлен ООО «ЛитРес».
Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию на ЛитРес.
Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.
Интервал:
Закладка: